Plexiglasul este un material foarte apreciat datorită proprietăților sale. Rezistenta, durabilitatea și claritatea materialului reprezinta calități care îl pun în top ca una dintre cele mai bune alegeri, fiind de multe ori folosit în locul sticlei. Chiar dacă plexiglasul este mai scump decât sticla și mai dificil de reciclat, acesta prezintă numeroase avantaje în ceea ce privește rezistența la impact și siguranța. Prin folosirea celor mai bune metode de prelucrare a plăcilor de plexiglas și a tehnicilor necesare, se vor obține rezultate de calitate superioară.

Ce este plexiglasul și cum diferă de sticlă?

Plexiglasul, cunoscut și sub numele de polimetacrilat (PMMA), este un plastic transparent rezistent la șocuri și la trepidații. Din punct de vedere chimic, plexiglasul este un polimer organic obținut din produse petrochimice. Spre deosebire de plexiglas, sticla este un material anorganic, format prin răcirea unui lichid, cum ar fi dioxidul de siliciu, fără a trece printr-o stare cristalină. Deși sticla este fragilă și mai susceptibilă la spargere, ea este mai ușor de reciclat și mult mai ieftină comparativ cu plexiglasul. Pe piață, plăcile de plexiglas sunt cunoscute și sub alte denumiri comerciale, cum ar fi stiplex, plexic sau acryl. Pe lângă plăci, din PMMA se fabrică și tuburi de plexiglas, care au aceleași proprietăți, dar diferă ca formă și utilizare.

Metode de prelucrare a plăcilor de plexiglas

Plexiglasul poate fi prelucrat printr-o varietate de moduri, pornind de la proceduri simple precum șlefuirea, până la procese complexe cum ar fi termoformarea. Prelucrarea corectă a acestui material poate transforma o simplă placă într-un produs funcțional sau chiar într-o operă de artă.

Șlefuirea

Primul pas în prelucrarea plăcilor de plexiglas este șlefuirea marginilor. Acest lucru se poate efectua manual sau cu ajutorul unor mașini specializate, cu scopul de a îmbunătăți finisajul și de a pregăti placa pentru alte etape de prelucrare.

Tăierea

Unul dintre cele mai mari avantaje ale plexiglasului comparativ cu sticla este că plexiglasul poate fi tăiat mult mai ușor.  Pentru tăieturi drepte și precise, se poate utiliza un cuțit sau un fierăstrău cu dinți fini. Este important să se marcheze linia de tăiere înainte și să se aplice o presiune constantă pentru a preveni fisurarea materialului. Pentru tăieturi complexe sau contururi personalizate, un router CNC este ideal. Acest instrument permite debitarea precisă și rapidă a plăcii, reducând riscul de deteriorare.

Frezarea

Frezarea este o tehnică de prelucrare a plexiglasului care implică utilizarea unei freze pentru a îndepărta surplusul de material și pentru a crea forme complexe din plexiglas. Aceasta metodă este folositoare pentru producția de componente detaliate sau pentru a obține un design personalizat, deoarece prin utilizarea frezei se asigură precizie ridicată și marginile se definesc foarte bine.

Găurirea

Găurirea plăcilor de plexiglas necesită o atenție deosebită, deoarece materialul poate crăpa ușor dacă nu sunt utilizate unelte și tehnici adecvate. Burghiul folosit pentru găurirea plexiglasului trebuie să fie bine ascuțit și să se aplice o presiune moderată, pentru a evita deteriorarea plăcii. Găurirea este necesară pentru a adăuga orificii, fie pentru montare, fie pentru a permite trecerea altor elemente prin material.

Gravarea și Serigrafierea

Plexiglasul poate fi decorat prin gravare sau serigrafiere. Aceste tehnici sunt utilizate în principal pentru realizarea de logo-uri sau alte detalii vizuale pe suprafața plăcii.

Gravarea se poate realiza cu ajutorul unor instrumente speciale sau cu laser. Această tehnică permite crearea de modele complexe direct pe suprafața plexiglasului, oferindu-i un aspect unic.

Serigrafierea este o metodă de imprimare care folosește un șablon și un strat de vopsea pentru a transfera un design pe plexiglas.

Polizarea

După tăiere sau gravare, marginile plexiglasului pot rămâne aspre. Polizarea este procesul prin care marginile și suprafețele sunt netezite pentru a oferi un finisaj strălucitor și uniform. Se pot folosi polizoare și șmirghel fin pentru a îndepărta imperfecțiunile cu scopul de a crea un finisaj de calitate.

Termoformarea

Termoformarea este o tehnică avansată de prelucrare a plexiglasului si reprezinta un proces care implică încălzirea plăcii de plexiglas până când aceasta devine maleabilă, după care i se dă forma dorită prin presare sau vacuumare. Termoformarea este folosită pentru a crea structuri complexe și este adesea utilizată în industria publicitară și pentru realizarea obiectelor decorative.

Sudarea

Sudarea plexiglasului este un proces specializat care implică topirea marginilor a două plăci și lipirea lor una de alta. Aceasta metodă este ideală pentru proiectele care necesită îmbinări puternice, care sa reziste in timp, cum ar fi în cazul panourilor de afișare sau al ferestrelor de protecție.

Avantaje în prelucrarea plexiglasului

Comparativ cu sticla, plexiglasul este mult mai ușor de prelucrat datorită flexibilității sale și datorita  rezistenței sporite la impact. Plexiglasul este mult mai ușor de tăiat și modelat, fiind astfel un material ideal atât pentru aplicații industriale cât și pentru aplicații casnice.

De la tăiere și frezare până la gravare și termoformare, plexiglasul poate fi transformat într-o varietate de produse, de la componente industriale la obiecte decorative. Este important să alegeți metodele de prelucrare potrivite și să folosiți echipamentele de siguranță corespunzătoare pentru a obține cele mai bune rezultate.